O cameră, vă rog !

La capitolul hoteluri la Cluj poţi să găseşti  orice. Când zic orice e chiar orice. De la hoteluri lăsate în ruină, la unele a căror uşi mai sunt ţinute deschise de o femeie bătrănă de serviciu până la unele care îţi zgârie parcă bunul simţ. Cele vechi au un farmec aparte pe care  proprietarii nu doresc să le reabiliteze de teamă să nu dispăra magia aia de care erau învăluite acum zeci de ani.

Cheful de închidere al TIFF. Hotel Continental.
Închis de câţiva ani buni, fără apă şi fără curent, hotelul a fost scos, parcă, din debaraua cu lucruri prăfuite şi reeşapat pentru un chef ce trebuia să fie de „fiţe”. E cel puţin imposibil să încerci un asemenea lucru într-un loc în care fumul se tăia cu cuţitul în urmă cu 15 ani şi se punea lumea la cale. O scurtă privire a Cristinei peste toalete ecologice înghesuite într-un mic hol (da, da toalete ecologice din plastic cu o lumânare înăuntru)  am descoperit scările ce duceau în adevăratul hotel. Ca în filmele horror, Cristina, Luiza şi cu mine am urcat un etaj. Un hol enorm cu resturi de oglinzi pe pereţi, nişte camere micuţe cu dulapuri încastrate în perete. Am mai urcat un etaj şi totul părea la fel. Vopsea scorojită, tencuială căzută şi pe cuvânt că te aşteptai să te întâmpine o fantomă.

Hotel Napoca. O duminică după-amiază.
Un hotel despre care am auzit că a luat premii pentru design acum zeci de ani, un loc în care părinţii mei se jucau când încă era în construţie, acum un loc în care o faţă de la una dintre ferestre te lasă mut. Geamuri cu rama de lemn şi vopseaua căzută, perdele care se vede clar că sunt lăsate de izbelişte. Nu aş putea spune ce ţine acest hotel deschis şi nici nu vreau să mă gândesc că e clubul de noapte şi sala de nunţi improvizată.

Sun Garden Resort. O sâmbătă la soare şi o nuntă.
La polul opus, trecând peste (prea) vestitele City şi Opera Plaza se află Sun Garden Resort. Undeva în Baciu, după un drum jumătate asfaltat şi jumătate distrus a ieşit, parcă din pământ un adevărat “resort” de cinci stele. Dacă treci cu privirea (chiar dacă e greu) de statuile absolut ieşite din decor locul arată decent. Îţi trece automat prin cap faptul că aici se spală bani că doar e criză şi aici creşte văzând cu ochi un paradis, dar e doar un gând răutăcios şi invidios (poate). O piscină cu şezlonguri moderne şi un lac improvizat cu o mică clădire care forfoteşte de nuntaşi animează atmosfera.